Prima parte:
Învățământ diferențiat: pedagogie individualizată și personalizată
Într-o clasă, nu toți elevii învață în același mod sau au același nivel de competență. Profesorii trebuie să ia în considerare o gamă largă de modalități de învățare (vizuale, auditive, kinestezice etc.) în proiectarea activităților lor de predare. De asemenea, ei trebuie să-și cunoască bine elevii pentru a le aduce fiecăruia experiențe și exerciții care încurajează și sporesc învățarea.
Această fișă are trei obiective principale:
- să arăte ce instruire diferențiată este și cum poate fi pusă în practică;
- să explice de ce există o nevoie tot mai mare de instruire diferențiată în școlile noastre;
- să prezinte o diagramă sumară a caracteristicilor unei pedagogii personalizate și individualizate.
A doua parte
Logica incluziunii ca răspuns concret la socializarea handicapului
Atunci când se realizează incluziunea, societatea trebuie să garanteze drepturile fundamentale la educație, formare și muncă care sunt puse în aplicare pentru a sprijini familia, școala și accesul la un loc de muncă.
Prin urmare, promovarea incluziunii înseamnă îmbunătățirea calității vieții și a bunăstării tuturor ființelor umane prin crearea unei lumi a omenirii și recunoașterea a ceea ce este unic, ireductibil și inviolabil în fiecare individ. Această fișă de informații își propune să demonstreze că logica incluzivă pare a fi capabilă să satisfacă astăzi nevoile de schimbare care vin din această eră afirmând importanța valorificării fiecărui individ și oferind fiecăruia posibilitatea de a participa activ la viața socială. Incluziunea inversează ideea celor mai buni sau mai răi, bogați sau săraci, drepti sau răi, oferind tuturor ființelor umane aceeași demnitate și contribuind la crearea unei noi societăți democratice bazate pe cooperare, toleranță, acceptare și egalitate în diversitate.
A treia parte
Politici educaționale și practici de integrare
Această parte a cursului analizează evoluția politicilor și a instrumentelor pentru a proteja drepturile persoanelor cu handicap, de la prima clasificare internațională a dizabilităților propusă în 1980 de către OMS la Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap adoptată în 2006, de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Apoi prezintă o analiză comparativă a politicilor educaționale și a practicilor de integrare a persoanelor cu dizabilități în țările europene.
Are 3 obiective principale:
Prezentare
Când învață, fiecare cursant trebuie să ia în considerare singularitatea sa. În acest sens, dacă vorbim despre elevii cu cerințe educaționale speciale înseamnă că vorbim despre toți elevii. Crearea unui mediu de învățare care să fie atent la singularitatea fiecăruia înseamnă crearea unei educații care să fie cu adevărat incluzivă pentru toată lumea. Dar întrebarea este: există strategii de predare care pot crea într-adevăr un mediu incluziv într-o asemenea măsură încât să nu mai fie nevoie să faceți altă alegere decât să le aplicați? Pentru toți? Și dacă există, cum pot fi implementate?
Cum apare logica incluziunii capabilă să răspundă nevoii actuale de schimbare, tipică timpului nostru, afirmând importanța valorificării fiecărui individ și oferind tuturor posibilitatea de a participa activ la viața socială?
Obiective
1. Să cunoască și să practice activități de sprijin, suport, tehnici de facilitare și aranjamente de cooperare pentru a ajuta copiii cu nevoi educaționale speciale.
2. Să reflecteze asupra diferențelor și comunităților dintre politicile de integrare adoptate de țările europene
Publicul țintă
Materiale și metodologie